Partajezi, și se aude.

Partajarea e tot manualul. Din orice aplicație apeși partajare și alegi Yappy: acceptă linkuri, text liber, PDF, EPUB, Word, ODT și audio. Yappy se deschide singur, imediat. Nimic nu rămâne să fiarbă în foaia de partajare, pentru că iOS taie extensiile la 120 MB; Yappy copiază ce ai partajat și sare în aplicație, unde nu există limită. Saltul e design, nu cârpeală. Totul se întâmplă pe aparat: singura rețea pe care o atinge Yappy e vizita la adresa pe care ai partajat-o, făcută chiar din telefonul tău.

• Coada îl pregătește sub ochii tăi: articolul se curăță, videoul vine cu transcrierea lui, PDF-ul se așază în pagini. Dacă stai cu aplicația deschisă, lectura pornește singură imediat ce e gata.
• Karaoke-ul aprinde ce se aude, frază cu frază. Apeși oriunde ca să pui pauză, glisezi ca să sari dintr-un paragraf în altul și reglezi viteza de pe marginea ecranului.
• Blochezi ecranul și vocea merge mai departe. AirPods pun pauză și reiau redarea; sistemul o tratează ca pe orice player.
• Pe cuier încape trei documente deodată: scoți unul și încape altul. Poveștile casei nu ocupă loc.

O scurtătură și se aude ce ai în față: selecția, pagina din browser sau documentul activ. Cele trei scurtături se schimbă în Preferințe și funcționează și cu aplicația ascunsă în tava de sistem. Pe lângă scurtături, varianta de desktop are și ce nu încape într-o mână.

• Biblioteca. Tot ce deschizi sau partajezi rămâne pe prima pagină, cu progresul lui. Reluiezi de unde ai rămas, la paragraful exact.
• Editorul pe paragrafe. Fiecare paragraf își poate avea vocea, viteza și pauza lui. Pentru dialoguri, citate sau documente în două limbi.
• Transcriere locală. Tragi în fereastră o înregistrare vocală și urechea locală o transformă în text lizibil, fără să încarce nimic nicăieri.
• Export de audiobook. Orice document iese un .m4b adevărat, cu capitole navigabile luate chiar din text. Și ca .wav sau .mp3.
• PDF cu ochi. PDF-urile scanate trec pe la un OCR local înainte să fie citite. Cele născute digitale se citesc direct, pagină cu pagină.
• Teme. Hârtie cremă ziua, cerneală deschisă pe fundal închis noaptea, sau lasă sistemul să hotărască.
• Fără lesă. Pe desktop, totul e deschis de la început: tipografia, cuierul fără fund și podul vin de serie.

O carte întreagă se sintetizează încet. Podul dă treaba grea calculatorului tău și îți trimite înapoi audiocartea terminată, în buzunar, printr-o conexiune directă, criptată de la un capăt la altul, între cele două aparate, fără niciun server la mijloc.

• La calculator, în Preferințe, „Podul”: Yappy îți arată un cod QR cu adresa criptată a mașinii tale și o cheie de invitație.
• Îndrepți camera iPhone-ului spre cod și se împerechează. Cheia rămâne salvată și o poți revoca oricând de la calculator.
• Pe telefon, „Convertește la calculator”: alegi documentul, calculatorul îl sintetizează în ritmul lui, iar fișierul .m4b apare în biblioteca telefonului, cu capitolele lui. Noaptea muncește pentru plimbarea de mâine.
• Podul e criptat cu QUIC și folosește protocolul iroh. Dacă e nevoie de un releu ca cele două aparate să se găsească, releul vede doar trafic criptat, pe care nu-l poate citi.

Yappy nu exportă „un audio lung”: exportă audiocărți .m4b ca cele din magazine, cu capitole luate din titlurile reale ale documentului, cu copertă și reluare de unde ai rămas. Se ascultă în Yappy, cu biblioteca și progresul lui, sau în orice player de audiocărți pe care îl folosești deja. Iar scenaristul le dă respirația: pauză după titluri, ritm de listă în liste.

• Pe telefon le comenzi din bibliotecă, capitol cu capitol: alegi care se tipăresc și cu ce voce.
• Papagalul continuă să tipărească chiar dacă închizi aplicația sau blochezi telefonul.
• Din bibliotecă îl trimiți mai departe în Fișiere, în Cărți sau oriunde vrei: fișierul e al tău.
• Tipografia face parte din Yappy Parlanchín pe iPhone și iPad. La calculator e deschisă din start.

„Hei Siri, citește-mi clipboardul cu Yappy.” Aplicația expune App Intents adevărate: apar de la sine în Comenzi rapide, răspund la Siri și se pot agăța de butonul de acțiune al iPhone-ului. Nu ai nimic de montat.

• Citește-mi clipboardul. Copiezi de oriunde, îi ceri lui Siri și sună.
• Reia lectura. Reluează ce a sunat ultima oară, exact de unde rămăsese.
• Ascultă un link. Primește o adresă ca parametru: finalul perfect pentru propriile tale comenzi rapide.
• Pentru automatizări manuale, se procesează și schema yappy://: yappy://action/read-clipboard, yappy://action/resume, yappy://action/open, yappy://library?path=… și yappy://pair?d=….
• Și există un widget pentru ecranul de start, cu ultimul lucru care a sunat, gata de reluat dintr-o atingere.

Yappy nu are un panou cu o sută de comutatoare. Are doar câteva, dar alea chiar schimbă cum sună.

• Vocea. Zece voci, toate poliglote: aceeași voce citește spaniolă, engleză sau japoneză fără să-și schimbe timbrul.
• Viteza. De la 0,5× la 2×. Vocea se generează direct la viteza aceea, nu se accelerează după: tonul nu se deformează.
• Pauzele. Cât respiră între paragrafe. Titlurile și listele își aduc deja ritmul de la scenarist.
• Limba. Detectare automată pe document și pe paragraf, sau fixată manual. Citatele în altă limbă se schimbă singure.
• Statistici anonime. Pe mobil vin pornite și se opresc aici, în culise. Ce se trimite, exact, e descris, punct cu punct, în politica de confidențialitate.

Același gest: distribui un link, un text sau un document și ajunge în aceeași coadă, cu extragerea articolului, karaoke-ul și vocea, totul în chiar telefon. Versiunea de Android e cea mai tânără din familie și încă îi lipsesc trei lucruri pe care iPhone-ul le are: comenzile de pe ecranul de blocare, videoclipurile și playerul de cărți audio .m4b. Și mai e ceva mai important: încă nu a fost publicată. Contul de dezvoltator Google e încă în verificare și nu dăm o dată, pentru că nu o știm. Când apare, se anunță aici și în repozitoriu. Un lucru însă e sigur: pe Android nu se trag sfori. Totul e deschis.